11 definiții pentru răgușeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răgușea sf [At: LB / Pl: ~eli / E: răguși + -eală] Îngroșare și slăbire a vocii, provocate de inflamarea laringelui sau a coardelor vocale Si: (reg) răgoritură.

RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. – Răguși + suf. -eală.

RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. – Răguși + suf. -eală.

RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii (provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale, din cauza răcelii, a strigătelor repetate etc.). V. laringită. Se auzi un glas întunecat de o răgușeală ușoară. SADOVEANU, O. VI 10. Dacă ești doftor, vin’ de mă tămăduiește de răgușeală. ALECSANDRI, T. I 60.

răgușeală f. starea celui răgușit.

răgușeálă f., pl. elĭ. Starea omuluĭ răgușit, îngroșarea coardelor vocale din cauza răceliĭ saŭ a excesuluĭ de vorbă, din care cauză vocea se îngroașă și se stinge. V. guturaĭ, laringită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răgușeálă s. f., g.-d. art. răgușélii; pl. răgușéli

răgușeálă s. f., g.-d. art. răgușélii; pl. răgușéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂGUȘEÁLĂ s. (MED.) disfonie, (reg.) răgoritură.

RĂGUȘEA s. (MED.) disfonie, (reg.) răgoritură.

Intrare: răgușeală
răgușeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgușea
  • răgușeala
plural
  • răgușeli
  • răgușelile
genitiv-dativ singular
  • răgușeli
  • răgușelii
plural
  • răgușeli
  • răgușelilor
vocativ singular
plural