11 definiții pentru rădvan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rădvan sn [At: NECULCE, L. 99 / V: (reg) rădan, răzv~ (S și: răsv~), râzv~ / S și: red~ / Pl: ~e, (nob) ~i sm / E: pn rydwan, ucr ридван, rs рыдван] (Înv) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai.

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. – Din rus. rydvan.

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. – Din rus. rydvan.

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Învechit) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. Iar mai spre-amiazi, din depărtări, Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. Călătorea într-un rădvan, care pe atunci era o largă cutie de lemn văpsit, scobită rotund și așezată, fără arcuri, pe un dric cu patru roate ferecate. ODOBESCU, S. I 161. Pe ochi dulce-o săruta, Și pe brațe mi-o purta, Și-n rădvan că o punea, Și spre țeară purcedea. ALECSANDRI, P. P. 177.

RĂDVÁN ~e n. înv. Trăsură de lux acoperită, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. /<rus., pol. rydvan

rădvan n. Mold. un fel de caretă pe arcuri. [Rus. RYDVANŬ (din nemț. Reitwagen)].

rădván n., pl. e (rus. rydván, pol. rydwan, d. germ. reit-wagen, trăsură de călătorie, de bagaje, d. mgerm. reite, călătorie, expedițiune, și wagen, trăsură. V. talaĭtar, vagon, redingotă). Vechĭ. Berlină de moda veche. – Și răzvan (reise-wagen). V. butcă.[1] modificată erată

  1. răvánrădván Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rădván (înv.) s. n., pl. rădváne

rădván s. n., pl. rădváne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂDVÁN s. v. caleașcă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rădván (rădváne), s. n. – Caleașcă. Germ. med. Reitwagen, prin intermediul pol. rydwan (Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 303), rus. rydvan (Sanzewitsch 208). Sec. XVIII.

Intrare: rădvan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rădvan
  • rădvanul
  • rădvanu‑
plural
  • rădvane
  • rădvanele
genitiv-dativ singular
  • rădvan
  • rădvanului
plural
  • rădvane
  • rădvanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)