RĂDVAN, rădvane, s. n. (Învechit) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. Iar mai spre-amiazi, din depărtări, Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. Călătorea într-un rădvan, care pe atunci era o largă cutie de lemn văpsit, scobită rotund și așezată, fără arcuri, pe un dric cu patru roate ferecate. ODOBESCU, S. I 161. Pe ochi dulce-o săruta, Și pe brațe mi-o purta, Și-n rădvan că o punea, Și spre țeară purcedea. ALECSANDRI, P. P. 177.