7 definiții pentru răcit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCÍT1 s. n. Faptul de a (se) răci.V. răci.

RĂCÍT1 s. n. Faptul de a (se) răci.V. răci.

răcit1 sns [At: DL / Pl: ? / E: răci] Pierdere a căldurii Si: răcire (1).

răcit2, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: răci] 1 (D. obiecte) Care a devenit mai rece (1). 2 Care este rece (1). 3 (D. ființe) Care are o senzație de frig (din cauza spaimei, a unei emoții etc.). 4 (Îe) Cu inima ~ă Speriat. 5 Bolnav de răceală (10).

RĂCÍT1 s. n. Faptul de a (se) răci; răcire.

răcit a. care a prins răceală. ║ n. fapta de a (se) răci.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: răcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcit
  • răcitul
  • răcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răcit
  • răcitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răcit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) răci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răcire

etimologie:

  • vezi răci
    surse: DEX '98 DEX '09