păstură² sf [At: LB / V: pans~, pas~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ns cf pănzătură] (Reg; Trs) 1 Șervet, ștergar în care se învelesc la țară alimentele transportate la câmp Si: (reg) merindare¹. 2 Năframă. 3 Batistă. 4 Catrință.

păstură f. Tr. catrință, fota din napoi. [Scurtat din pânzătură].

2) păstúră f., pl. ĭ (cp. cu prestelcă, pestelcă). Trans. Fota din apoĭ. Față de masă.

panstură sf vz păstură²

pastură sf vz păstură²

!păstură² (ștergar; năframă; catrință) (reg.) s. f., g.-d. art. păsturii; pl. păsturi

păstură/păstură s. f., g.-d. art. păsturei/păsturei

păstură (-ri), s. f. – Partea din spate a catrinței. Origine necunoscută. Der. din pînzătură nu e posibilă (Tiktin; Candrea), iar cea din lat. expassus (Giuglea, RF, II, 56) este la fel de dificilă. După V. Buescu, R. Études roum., III, 163-66, din lat. *postūra < post, formație care pare dificilă (-ūra se atașează de obicei la teme verbale).

păstură, păsturi, s.f. (reg.) 1. șervet, ștergar, merindare. 2. năframă, broboadă. 3. catrință, fotă dinapoi.