opțiuni
  • info

8 definiții pentru pălăvrăgit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂVRĂGIT s. n. (Rar) Pălăvrăgeală. – V. pălăvrăgi.

PĂLĂVRĂGIT s. n. (Rar) Pălăvrăgeală. – V. pălăvrăgi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălăvrăgit (fam.) (desp. -lă-vră-) s. n.

pălăvrăgit (fam.) (-lă-vră-) s. n.

pălăvrăgit s. n. (sil. -vră-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂVRĂGIT s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

PĂLĂVRĂGIT s. v. flecăreală.

PĂLĂVRĂGIT s. flecăreală, flecărie, fiecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, palăvrăgire, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

pălăvrăgit s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: pălăvrăgit (s.n.)
pălăvrăgit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
  • silabație: pă-lă-vră-git info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălăvrăgit
  • pălăvrăgitul
  • pălăvrăgitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pălăvrăgit
  • pălăvrăgitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălăvrăgitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pălăvrăgi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.