opțiuni
  • info

9 definiții pentru purces (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURCÉS, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.

PURCÉS, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.

purces1 sn [At: PALIA (1581) ap. GCR I, 35/31 / Pl: (rar) ~uri / E: purcede] (Înv) 1 Purcedere (1). 2 (Pop; îs) ~ul de grea Sarcină. 3 Începere. 4 (Fig) Pornire. 5 (Fig; pex) Furie. 6 (Îvp) Origine.

PURCÉS, purcesuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Plecare, pornire. Băbacă, din banii care mi-ai dat la purcesul meu din Moldova am cheltuit zăce galbeni. KOGĂLNICEANU, S. 48. ♦ Începere, început. La purcesul iernii. SADOVEANU, Z. C. 227.

purces n. acțiunea de a purcede.

purcés n., pl. urĭ (ca și proces). Vechĭ. Purcedere, plecare: la purcesu luĭ din Iașĭ (Let. 2, 228). Pășire, înaintare (la atac): purcesu oștiĭ (Let. 1, 334). Origine, obîrșie: de unde-șĭ are purcesu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

purcés (înv., pop.) s. n., pl. purcésuri

purcés s. n., pl. purcésuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURCÉS s. v. naștere, obârșie, origine, plecare, pornire, proveniență.

purces s. v. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENȚĂ.

Intrare: purces (s.n.)
purces2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purces
  • purcesul
  • purcesu‑
plural
  • purcesuri
  • purcesurile
genitiv-dativ singular
  • purces
  • purcesului
plural
  • purcesuri
  • purcesurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

purces (s.n.)

etimologie:

  • vezi purcede
    surse: DEX '09 DEX '98