opțiuni
  • info

10 definiții pentru purces (s.n.)

Explicative DEX

PURCES, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.

PURCES, purcesuri, s. n. (Înv. și pop.) Plecare, pornire (la drum). ♦ Începere, început. – V. purcede.

purces1 sn [At: PALIA (1581) ap. GCR I, 35/31 / Pl: (rar) ~uri / E: purcede] (Înv) 1 Purcedere (1). 2 (Pop; îs) ~ul de grea Sarcină. 3 Începere. 4 (Fig) Pornire. 5 (Fig; pex) Furie. 6 (Îvp) Origine.

PURCES, purcesuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Plecare, pornire. Băbacă, din banii care mi-ai dat la purcesul meu din Moldova am cheltuit zăce galbeni. KOGĂLNICEANU, S. 48. ♦ Începere, început. La purcesul iernii. SADOVEANU, Z. C. 227.

purces n. acțiunea de a purcede.

purcés n., pl. urĭ (ca și proces). Vechĭ. Purcedere, plecare: la purcesu luĭ din Iașĭ (Let. 2, 228). Pășire, înaintare (la atac): purcesu oștiĭ (Let. 1, 334). Origine, obîrșie: de unde-șĭ are purcesu.

Ortografice DOOM

purces (înv., pop.) s. n., pl. purcesuri

purces (înv., pop.) s. n., pl. purcesuri

purces s. n., pl. purcesuri

Sinonime

PURCES s. v. naștere, obârșie, origine, plecare, pornire, proveniență.

purces s. v. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENȚĂ.

Intrare: purces (s.n.)
purces2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purces
  • purcesul
  • purcesu‑
plural
  • purcesuri
  • purcesurile
genitiv-dativ singular
  • purces
  • purcesului
plural
  • purcesuri
  • purcesurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purces, purcesurisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi purcede DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.