PURCELUȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. Și nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige, înjungheat, nejupuit, Ca un purceluș pîrlit. TEODORESCU, P. P. 295. Am un purceluș cu mațele de oțel (Lacătul). GOROVEI, C. 194.