10 definiții pentru purcedere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PURCEDERE, purcederi, s. f. (Pop.) Acțiunea de a purcede și rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). – V. purcede.
PURCEDERE, purcederi, s. f. (Pop.) Acțiunea de a purcede și rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). – V. purcede.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
purcedere sf [At: BIBLIA (1688), 692/44 / V: (reg) ~dire / Pl: ~ri / E: purcede] (Înv) 1 Pornire la drum Si: purces1 (1), purcezătură. 2 Trimitere. 3 (Spc) Pornire la luptă contra unui dușman. 4 (Pop) Origine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PURCEDERE s. f. (Învechit) Acțiunea de a purcede; plecare, pornire. Mă folosesc de purcederea domnului Rișard... ca să dau această scrisoare. KOGĂLNICEANU, S. 51.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
purcedire sf vz purcedere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
purcedere (pop.) s. f., g.-d. art. purcederii; pl. purcederi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!purcedere (pop.) s. f., g.-d. art. purcederii; pl. purcederi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
purcedere s. f., g.-d. art. purcederii; pl. purcederi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PURCEDERE s. v. naștere, obârșie, origine, plecare, pornire, proveniență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
purcedere s. v. NAȘTERE. OBÎRȘIE. ORIGINE. PLECARE. PORNIRE. PROVENIENȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
purcedere, purcederi s. f. 1. Acțiunea de a purcede și rezultatul ei. 2. (Bis.) Modul în care Sfântul Duh are existența ipostatică din Tatăl, principiul unității și izvorul comun al dumnezeirii, care naște pe Fiul și purcede pe Duhul, care a constituit, prin adaosul „și de la Fiul” (FIlioque) de către Bis. romano-catolică, una dintre cauzele teologice ale marii schisme din 1054. – Din purcede.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
purcedere, purcederisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a purcede și rezultatul ei; plecare, pornire (la drum). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mă folosesc de purcederea domnului Rișard... ca să dau această scrisoare. KOGĂLNICEANU, S. 51. DLRLC
-
etimologie:
- purcede DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.