13 definiții pentru pungaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pungaș [At: PANN ap. GCR II, 323 / Pl: ~i / E: pungă + -aș] 1 sm Hoț de buzunare. 2-3 sm, a (Pgn) (Persoană) care fură Si: hoț (1, 9). 4 sm (Pex) Escroc.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare; p. gener. hoț. ♦ Om șmecher, viclean, escroc. – Pungă + suf. -aș.

PUNGÁȘ, pungași, s. m. Hoț de buzunare, borfaș, escroc. Vrei să te apuc de beregată, să-ți întorc mîinile la spate ca unui pungaș, vrei să-ți fac rușinea asta? DEMETRIUS, C. 66. Ești un pungaș prost! grăi d-l Panaiot. SLAVICI, O. I 360. ♦ (Cu sens atenuat) Șmecher. Iertai pe ucenici, pe simbriași și pe pungașii ăia de calfe. DELAVRANCEA, O. II 340.

PUNGÁȘ ~i m. 1) Hoț de bani. 2) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții, profitând de încrederea lor; impostor; potlogar; șarlatan; escroc. /pungă + suf. ~aș

pungaș m. cel ce fură bani. [Tras din pungă].

pungáș m. (d. pungă). Acela care fură banĭ din buzunar. Escroc, coțcar. Epitet glumeț băeților șirețĭ (Munt.). – Fem. pungășoaĭcă, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pungáș (fam.) s. m., pl. pungáși

pungáș s. m., pl. pungáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUNGÁȘ s. 1. v. hoț. 2. v. borfaș. 3. v. escroc.

PUNGAȘ s. 1. hoț, (astăzi rar) prădător, (înv. și reg.) lotru, (reg.) furător, robalău, (înv.) chesăgiu, fur, prădaș, războinic, (fam.) coțcar, (arg.) manglitor, șut, șutitor, teșcar. (~ de buzunare.) 2. borfaș, (rar) bojogar, (fam.) găinar. (Un ~ mărunt.) 3. escroc, hoț, impostor, înșelător, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e!)

PUNGĂȘOAICĂ s. 1. hoață, hoțoaică, (pop.) tîlhăriță, tîlhăroaică. 2. escroacă, șarlatancă, șnapancă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pungáș, pungași, (pungaci), s.m. – Hoț, tâlhar. – Din pungă + suf. -aș (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pungaș, pungași s. m. 1. hoț de buzunare 2. om șmecher / viclean; escroc

Intrare: pungaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pungaș
  • pungașul
  • pungașu‑
plural
  • pungași
  • pungașii
genitiv-dativ singular
  • pungaș
  • pungașului
plural
  • pungași
  • pungașilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)