PÚNERE (< pune) s. f. Acțiunea de a (se) pune. ◊ (ELT.) Punere la pământ = defect în instalațiile electrice, constând în punerea accidentală a unui conductor, aflat sub tensiune, în legătură conductoare cu pământul (prin ruperea unui cablu, prin străpungerea izolației electrice dintre conductorul sub tensiune și un conductor legat la pământ etc.). (REL.) Punerea în mormânt = scenă finală a ciclului Patimilor, în care trupul lui Hristos mort, înfășurat în giulgiu, este purtat pe brațe spre mormântul pregătit de Iosif din Arimateea și Nicodim, fiind urmat de Maica Domnului și femeile pioase.