8 definiții pentru punctare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUNCTARE, punctări, s. f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – V. puncta.
PUNCTARE, punctări, s. f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – V. puncta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
punctare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: puncta] 1 Formare de puncte care ies în evidență pe un fond mai larg, de obicei de altă culoare. 2 Indicare cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. 3 (Fig) Scoatere în evidență Si: accentuare. 4 (Spt) Înregistrare a punctelor pe măsură ce se marchează. 5 (Rar) Marcare a punctelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUNCTARE, punctări, s. f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. (Contabilitate) Confruntare a înregistrărilor dintr-o anumită perioadă cu documentele de casă; control.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUNCTARE s.f. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. [< puncta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
punctare (desp. punc-ta-) s. f., g.-d. art. punctării; pl. punctări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
punctare (punc-ta-) s. f., g.-d. art. punctării; pl. punctări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
punctare s. f. (sil. punc-), g.-d. art. punctării; pl. punctări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
- silabație: punc-ta-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
punctare, punctărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Confruntare a înregistrărilor dintr-o anumită perioadă cu documentele de casă. DLRLCsinonime: control
-
etimologie:
- puncta DEX '09 DEX '98 DN