pulsație sf [At: MAN. SĂNĂT. 206/25 / V: (îvr) ~iune, pulza~, pulzațiune / Pl: ~ii / E: fr pulsation, lat pulsatio, -onis] 1 Mișcare a pulsului (1) Si: (rar) pulsare (2). 2 (Pex) Puls (1). 3 (Pex) Mișcare vibratorie de scurtă durată. 4 Număr de perioade pe care le efectuează o mărime periodică într-un anumit număr de unități de timp. 5 (Spc; fiz) Mărime caracteristică proceselor periodice, egală cu frecvența acestor procese înmulțită cu 2 π. 6 (Fig) Desfășurare a unui proces, a unui fenomen etc. într-un ritm intens Si: (fig) palpitare, pulsare (3), vibrare.

PULSAȚIE, pulsații, s. f. 1. Fiecare dintre zvîcniturile pulsului. Numărul pulsațiilor pe minut. ▭ Pulsațiile ventriculului drept persistă cîtva timp după acelea ale ventriculului stîng. DANIELOPOLU, F. N. II 34. ◊ Fig. Nici noaptea, această intensă pulsație a șoselei nu se oprește. BOGZA, C. O. 330. Roma vuia de pulsația vieții care nu cunoaște astîmpărul. ANGHEL-IOSIF, C. L. 9. 2. (Fiz.) Numărul de perioade pe care le efectuează o mărime periodică, într-un anumit număr de unități de timp. – Variantă: (învechit) pulsațiune (GHICA, S. A. 135) s. f.

PULSAȚIE s.f. 1. Puls; pulsare, zvîcnire, bătaie a pulsului. ♦ (Fig.) Desfășurare în ritm regulat, puternic; palpitare, freamăt. 2. (Fiz.) Schimbare ritmică a intensității curentului. [Gen. -iei, var. pulsațiune s.f. / cf. fr. pulsation, lat. pulsatio].

PULSAȚIE s. f. 1. zvâcnire, bătaie a pulsului; puls. ◊ (fig.) desfășurare a unui proces, fenomene etc. în ritm regulat, viu; palpitare. 2. (fig.) mișcare de vibrație care se manifestă în fluidele elastice. ◊ schimbare ritmică a intensității curentului. (< fr. pulsation, lat. pulsatio)

PULSAȚIE ~i f. 1) Fiecare dintre bătăile pulsului; bătaie a inimii. 2) fiz. Evoluție ritmică (a unui fenomen sau a unei acțiuni). /<fr. pulsation. lat. pulsatio, ~onis

pulsațiune sf vz pulsație

pulzație sf vz pulsație

pulzațiune sf vz pulsație

PULSAȚIUNE s.f. v. pulsație.

pulsați(un)e f. bătaia pulsului.

*pulsațiúne f. (lat. pulsatio, -ónis. V. pulsez). Fiziol. Zvîcnitura pulsuluĭ: 60 de pulsațiunĭ pe minut. Fiz. Vibrațiune care se manifestă în fluidele elastice. – Și -áție.

pulsație (fiz.) (desp. -ți-e) s. f., art. pulsația (desp. -ți-a), g.-d. art. pulsației; pl. pulsații, art. pulsațiile (desp. -ți-i-)

pulsație (fiz.) (-ți-e) s. f., art. pulsația (-ți-a), g.-d. art. pulsației; pl. pulsații, art. pulsațiile (-ți-i-)

pulsație s. f. (sil. -ți-e), art. pulsația (sil. -ți-a), g.-d. art. pulsației; pl. pulsații, art. pulsațiile (sil. -ți-i-)

pulsație

pulsație, -ției gen. a.

PULSAȚIE s. 1. (FIZIOL.) bătaie, palpitare, palpitație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ inimii.) 2. v. puls. 3. freamăt, palpitare, palpitație, trepidație. (Simte ~ vieții.)

PULSAȚIE s. 1. (BIOL.) bătaie, palpitare, palpitație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ inimii.) 2. freamăt, palpitare, palpitație, trepidație. (Simte ~ vieții.)

PULSÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. (FIZIOL.) Puls. ♦ Fig. Desfășurare a fenomenelor sau a proceselor în ritm regulat, viu, intens, trepidant. 2. (FIZ.) Mărime caracteristică proceselor periodice, egală cu frecvența acestora înmulțită cu 2π. În cazul particular al unei mișcări (periodice) circulare, p. este egală cu viteza unghiulară exprimată în radiani pe secundă. Între pulsația ω, frecvența f și perioada T există relația: ω = 2πf = 2π/T.