8 definiții pentru puiuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIÚȚ, puiuți, s. m. (Fam.) Puișor1 (1, 3). – Pui1 + suf. -uț.

PUIÚȚ, puiuți, s. m. Puișor1 (1, 3). – Pui1 + suf. -uț.

PUIÚȚ, puiuți, s. m. (Popular) 1. Puișor (I 1). Iară mi-ai mîncat puiuții, mînca-te-ar viermii să te mănînce. MARIAN, O. II 43. S-a dus cucul de pe-aici, Ș-o lăsat puiuții mici. ȘEZ. III 154. 2. Puișor (I 2). Și m-am dus în sat la joc, Și-am iubit un busuioc... Și-l țineam ca pe-un puiuț Și-l iubeam ca pe-un drăguț. HODOȘ, P. P. 121.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puiúț (fam.) s. m., pl. puiúți

puiúț s. m., pl. puiúți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUIÚȚ s. 1. v. puișor. 2. v. pernuță.

PUIUȚ s. 1. puișor, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.) 2. perniță, pernuță, pui, puișor, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță. (Doarme pe un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

puiúț, puiúți, s.m. (pop.; reg.) 1. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) pui mic, puișor. 2. pui de găină. 3. boboc de floare. 4. (adesea ca termen dezmierdător de adresare) copilaș, fiuleț. 5. (de obicei ca termen alintător de adresare) iubit, iubițel. 6. (la pl.) cusături decorative mărunte pe iile, cămășile și cojoacele țărănești; râuri. 7. nume dat unor obiecte de dimensiune reduse (puiuț de mămăligă, puiuț de pernă, puiuț de flacără etc.) 8. sertăraș. 9. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, puiete, palhă, pălăcrinț. 10. bomboană mică, bombonea, bombonică.

Intrare: puiuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiuț
  • puiuțul
  • puiuțu‑
plural
  • puiuți
  • puiuții
genitiv-dativ singular
  • puiuț
  • puiuțului
plural
  • puiuți
  • puiuților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)