11 definiții pentru puișor (ființă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIȘOR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor.

PUIȘOR1, (1) puișori, s. m., (2, 3) puișoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiuleț, puiuț. 2. S. n. (Reg.) Doniță mică. 3. S. n. Pernă mică, care se așază sub cap (peste o pernă mare); puiuț. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -ișor.

puișor, ~oa [At: MOXA, 386/36 / P: pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pui1 + -ișor] 1-22 sm (Șhp) Pui1 (1,11,14, 20, 22, 29-30, 43,45, 53, 65) (mic) Si: (reg) puiluț (1-22), (pop) puiuleț (1-32), (Mar) puiț (1-22), (pop) puiuc (1-22), (reg) puiuluc (1-22), puiuluț (1-22), puiuț (1-22). 23 sm (Rar; îe) A fi ~ cu caș la gură A fi copil, încă nematurizat. 24 sm (Pex; îae) A fi lipsit total de experiență. 25 sm (Reg; șip; îcs) De-a ~ii, de-a ~u (De-a) puia-gaia cf pui1 (8). 26 sm Veche monedă austriacă de argint care a circulat și în țările române. 27 sn Pernă mică, pusă direct sub cap, peste o pernă mare Si: perniță (1), pernuță (1). 28 sn (Mun) Doniță mică. 29 sm (Mol) Mușchi fraged de porc. 30 sm (Pgn) Carne fragedă. 31 smp (Reg) Bucăți de lemn, lungi de circa un metru, care se pun pe acoperișul caselor fără streașină, pentru a feri pereții de ploaie. 32 i (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii1 (11), găinile și alte păsări de curte.

PUIȘOR, puișori, s. m., și (II, III) puișoare, s. n. I. Diminutiv al lui pui2. 1. v. pui2 Zece puișori de găină piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. Puișor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-așa bine, Că, zău, capu mi l-o pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. 2. v. pui3 (2). (Afectiv) Ține icea, puișorul mamei, ața aceasta, ISPIRESCU, E. 54. lpate se și prinde în joc lîngă un puișor ele fată căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. II. (Munt.) Doniță mică. Puișoarele noi cu miros de brad... sînt rînduite cu îngrijire. DELAVRANCEA, S. 222. III. Pernă mică de așezat sub cap, peste o pernă mai mare. IV. (Mold.) Monedă veche, valorînd 15 parale. – Variantă: puiușor (ALECSANDRI, P. F. 331) s. m.

puișor m. 1. puiu mic; 2. flori cusute pe cămășile țărănești: puișori aleși de diferite colori; 3. od. Mold. monedă de 15 parale.

puișór m. (dim. d. puĭ). Cuvînt de dezmerdare adresat unuĭ copil: stăĭ, puișorule! O veche monetă care valora 15 parale și care se numea și firfiric. Pl. Înfloriturĭ cusute la cămășile țărăneștĭ. S. n., pl. oare. Pernă mică (30-40 c.m.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puișor2 (pui mic; monedă) (desp. pu-i-) s. m., pl. puișori

puișor1 (pui mic, monedă) (pu-i-) s. m., pl. puișori

puișor (pui mic, monedă) s. m., pl. puișori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUIȘOR s. 1. puiuț, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.) 2. v. pernuță.

PUIȘOR s. 1. puiuț, (pop.) puiuleț. (~ de pasăre.). 2. perniță, pernuță, pui, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță. (Doarme pe un ~.)

Intrare: puișor (ființă)
  • silabație: pu-i-șor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puișor
  • puișorul
  • puișoru‑
plural
  • puișori
  • puișorii
genitiv-dativ singular
  • puișor
  • puișorului
plural
  • puișori
  • puișorilor
vocativ singular
  • puișorule
plural
  • puișorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiușor
  • puiușorul
plural
  • puiușori
  • puiușorii
genitiv-dativ singular
  • puiușor
  • puiușorului
plural
  • puiușori
  • puiușorilor
vocativ singular
  • puiușorule
plural
  • puiușorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puișor, puișorisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui pui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zece puișori de găină piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. DLRLC
    • format_quote Puișor de la pădure, Du-te la mîndra de-i spune Să nu se gate-așa bine, Că, zău, capu mi l-o pune. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13. DLRLC
    • format_quote Ține icea, puișorul mamei, ața aceasta, ISPIRESCU, E. 54. DLRLC
    • format_quote lpate se și prinde în joc lîngă un puișor de fată căreia îi jucau ochii în cap ca la o șerpoaică. CREANGĂ, P. 167. DLRLC
    • format_quote Dragii mei, ostașii mei, Puișori viteji de zmei. ALECSANDRI, P. P. 21. DLRLC
etimologie:
  • Pui + sufix -ișor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.