7 definiții pentru puitoare

Explicative DEX

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2. S. n. (În sintagma) Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.

puitor, ~oare [At: DM / P: pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: pune + -itor] (Înv) 1 smf Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2 sn (Îs) ~ de mine Navă militară amenajată pentru transportul și punerea minelor marine și fluviale.

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. 2. S. n. (În sintagma) Puitor de mine = navă de luptă amenajată pentru transportul și punerea minelor marine. [Pr.: pu-i-] – Pune + suf. -tor.

PUITOR, -OARE, puitori, -oare, (1) s. m. și f. (2) s. n. 1. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hîrtie presa de imprimat, împingînd cu mîna coală cu coală. Motorul își revine-n fire și ritmic bate pulsul lui... Roiesc ciocanele pe formă și «puitoarea» sus așteaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. 2. (În expr.) Puitor de mine = navă mică de luptă, amenajată pentru transportul și punerea minelor marine.

Ortografice DOOM

puitoare (persoană) (desp. pu-i-) s. f., g.-d. art. puitoarei; pl. puitoare

puitoare (persoană) (pu-i-) s. f., g.-d. art. puitoarei; pl. puitoare

puitoare (persoană) s. f., g.-d. art. puitoarei; pl. puitoare

Intrare: puitoare
  • silabație: pu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puitoare
  • puitoarea
plural
  • puitoare
  • puitoarele
genitiv-dativ singular
  • puitoare
  • puitoarei
plural
  • puitoare
  • puitoarelor
vocativ singular
  • puitoare
  • puitoareo
plural
  • puitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puitor, puitorisubstantiv masculin
puitoare, puitoaresubstantiv feminin

  • 1. Lucrător tipograf care alimentează cu coli de hârtie presa de imprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Motorul își revine-n fire și ritmic bate pulsul lui... Roiesc ciocanele pe formă și «puitoarea» sus așteaptă. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. DLRLC
etimologie:
  • Pune + -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.