opțiuni
  • info

20 de definiții pentru pufușor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUFUȘOR2, pufușoare, s. n. Diminutiv al lui puf2; pufușor.[1] – Puf2 + suf. -ușor.

  1. Sinonim omonim? Probabil pufuleț. — gall

PUFUȘOR1, pufușori, s. m. Diminutiv al lui puf2; pufuleț. – Puf2 + suf. -ușor.

pufușor [At: DONICI, F. 26 / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: puf2 + -ușor] 1-8 sm (Șhp) Puf2 (1, 5-6, 9) (mic) Si: pufuleț (1-8). 9 sm (Bot; Mol) Papanaș (Trifolium arvense). 10 sm (Bot; reg) Pufuleț (9) (Ageratum houstonianum).

PUFUȘOR, pufușori, s. m. Diminutiv al lui puf2; pufuleț. – Puf2 + suf. -ușor.

PUFUȘOR, pufușori, s. m. Diminutiv al lui puf2. Ei pretind a cunoaște de pe mulțimea sau puțintimea perișorilor sau mai bine zis a pufușorului, cu care e [cărăbușul]... acoperit pe pîntece și picioare, cum va fi vara ce urmează. MARIAN, INS. 21. În adevăr să spui: De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui? – Nu, dragă cumătră; dar cînd ne întîlneam, Eu cam ades vedeam Că tu pe botișor Aveai și pufușor. DONICI, F. 26.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pufușor1 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufușoare

pufușor2 (perișor, fulg) s. n.

pufușor3 (plantă) s. m., pl. pufușori

pufușor1 (plantă) s. m., pl. pufușori

pufușor2 (pene mici, peri fini) s. n.

pufușor3 (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufușoare

pufușor (bot.) s. m., pl. pufușori

pufușor (pene mici, peri fini) s. n.

pufușor (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufușoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUFUȘOR s. v. papanaș.

PUFUȘOR s. v. pufuleț.

PUFUȘOR s. pufuleț.

pufușor s. v. PAPANAȘ.

PUFUȘORI s. pl. v. pufuleți.

pufușori s. pl. v. PUFULEȚI.

Intrare: pufușor
pufușor1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufușor
  • pufușorul
  • pufușoru‑
plural
  • pufușori
  • pufușorii
genitiv-dativ singular
  • pufușor
  • pufușorului
plural
  • pufușori
  • pufușorilor
vocativ singular —
plural —
pufușor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pufușor
  • pufușorul
  • pufușoru‑
plural
  • pufușoare
  • pufușoarele
genitiv-dativ singular
  • pufușor
  • pufușorului
plural
  • pufușoare
  • pufușoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pufușor, pufușorisubstantiv masculin
pufușor, pufușoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Puf + sufix -ușor. DEX '09

pufușor, pufușorisubstantiv masculin
pufușor, pufușoaresubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui puf. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pufuleț
    • format_quote Ei pretind a cunoaște de pe mulțimea sau puțintimea perișorilor sau mai bine zis a pufușorului, cu care e [cărăbușul]... acoperit pe pîntece și picioare, cum va fi vara ce urmează. MARIAN, INS. 21. DLRLC
    • format_quote În adevăr să spui: De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui? – Nu, dragă cumătră; dar cînd ne întîlneam, Eu cam ades vedeam Că tu pe botișor Aveai și pufușor. DONICI, F. 26. DLRLC
etimologie:
  • Puf + sufix -ușor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.