PUFUȘOR, pufușori, s. m. Diminutiv al lui puf². Ei pretind a cunoaște de pe mulțimea sau puțintimea perișorilor sau mai bine zis a pufușorului, cu care e [cărăbușul]... acoperit pe pîntece și picioare, cum va fi vara ce urmează. MARIAN, INS. 21. În adevăr să spui: De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui? – Nu, dragă cumătră; dar cînd ne întîlneam, Eu cam ades vedeam Că tu pe botișor Aveai și pufușor. DONICI, F. 26.