13 definiții pentru psihoterapie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PSIHOTERAPIE s. f. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. – Din fr. psychothérapie.
psihoterapie sf [At: CAMIL PETRESCU, T. III, 9 / Pl: ~ii / E: fr psychotérapie] Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se explicația rațională, hipnoza, persuasiunea, sugestia etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PSIHOTERAPIE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din fr. psychothérapie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PSIHOTERAPIE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizîndu-se persuaziunea, sugestia, hipnoza etc. Cu psihoterapia te lăsăm pe d-ta, care ești specialistă! zise doctorul. BART, E. 376.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PSIHOTERAPIE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PSIHOTERAPIE s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr. psychothérapie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
psihoterapie s. f. 1986 Metodă de tratare a bolnavilor prin tratarea psihicului lor v. moarte albă (din fr. psychotérapie; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PSIHOTERAPIE f. Metodă de tratament medical prin influență programată (discuții, sugestii, hipnoze etc.) asupra psihicului pacientului. /<fr. psychothérapie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
psihoterapie (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapia, g.-d. art. psihoterapiei; pl. psihoterapii, art. psihoterapiile (desp. -pi-i-) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!psihoterapie (tratament al psihicului) s. f., art. psihoterapia, g.-d. art. psihoterapiei; pl. psihoterapii, art. psihoterapiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
psihoterapie s. f., art. psihoterapia, g.-d. psihoterapii, art. psihoterapiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PSIHOTERAPIE s. (MED.) psihoterapeutică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
PSIHO- „suflet, stare psihică”. ◊ gr. psykhe „suflet, spirit” > fr. psycho-, germ. id., engl. id. > rom. psiho-. □ ~biografie (v. bio-, v. -grafie), s. f., analiză psihologică și biologică a vieții unei persoane; ~biogramă (v. bio-, v. -gramă), s. f., descriere a dezvoltării caracterologice a personalității, incluzînd și dezvoltarea biologică; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., abordare multilaterală a personalității, susținînd plurideterminarea conduitei umane; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., mișcare comandată psihic; ~chirurgie (v. chir/o-, v. -urgie), s. f., metodă de tratare a bolilor psihice prin intervenții operatorii pe creier; ~cronometrie (v. crono-, v. -metrie1), s. f., studiul timpilor de reacție psihică; ~disleptic (v. dis-, v. -leptic), adj., s. n., (substanță psihotropă) cu acțiune psihotonă, putînd determina diferite sindroame psihotice; ~ergometru (v. ergo-, v. metru1), s. n., aparat care permite atît prezentarea de stimuli într-un ritm reglabil, cît și înregistrarea perioadei de latență și corectarea răspunsurilor; ~farmacologie (v. farmaco-, v. -logie1), s. f., ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul substanțelor psihotrope; ~file (v. -fil1), adj., s. f. pl., (plante) fertilizate de lepidopterele nocturne; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., ramură a psihologiei care studiază procesele psihologice în raport cu procesele fiziologice din organism; ~gen (v. -gen1), adj., (despre boli) care apare datorită unor cauze psihice; ~geneză (v. -geneză), s. f., parte a psihologiei care studiază nașterea și dezvoltarea vieții psihice a omului; ~genie (v. -genie1), s. f., totalitatea tulburărilor psihotice sau nevrotice determinate de factori psihogeni etiologici; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Descriere a aptitudinilor și trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o profesiune. 2. Psihologie descriptivă; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine grafică a structurii și dezvoltării unei persoane, obținută prin psihograme (1); ~lepsie (v. -lepsie), s. f., scădere bruscă și de scurtă durată a tensiunii psihologice, manifestată printr-o suspendare a proceselor intelectuale; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., (medicament psihotrop) care are acțiune hipnotică, sedativă și neuroleptică; ~lexie (v. -lexie), s. f., totalitatea metodelor de determinare calitativă a proceselor psihice; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studierea activității psihice a omului, a stării și a însușirilor sale psihice; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a fenomenelor psihice prin utilizarea metodelor experimentale standardizate și etalonate; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența unor excitări cerebrale fizice; ~patie (v. -patie), s. f., 1. Termen generic pentru bolile mintale. 2. Maladie a personalității, manifestată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază aspectele patologice ale activității psihice; ~pedagogie (v. ped/o-, v. -agogie), s. f., aplicare a metodelor psihologiei experimentale în pedagogie; ~plegie (v. -plegie), s. f., pierdere temporară a conștiinței; sin. leșin psihic; ~profesiogramă (v. -profesio-, v. -gramă), s. f., profesiogramă cuprinzînd aptitudinile și trăsăturile psihologice ale unei persoane; sin. topoergogramă; ~sexologie (v. sexo-, v. -logie1), s. f., psihologie a sexelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., sfera transformărilor și ameliorărilor biosferei prin inteligența umană; sin. sociosferă; ~sociologie (v. socio-, v. -logie1), s. f., studiu psihologic al fenomenelor sociale; ~sofie (v. -sofie), s. f., totalitatea speculațiilor preștiințifice care apar din explicația psihologică; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendință de adaptare a omului de a căuta situațiile agreabile și de a le evita pe cele penibile și neagreabile; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratament prin folosirea factorilor psihici; ~tonic (v. -tonic), adj., s. n., (medicament) cu acțiune stimulatoare asupra psihicului; ~trop (v. -trop), adj., s. n., (medicament) care influențează starea psihică; ~tropie (v. -tropie), s. f., orientare psihologică generală a intereselor și tendințelor în sens extroversiv și introversiv.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
psihoterapie, psihoterapiisubstantiv feminin
- 1. Metodă de tratare a tulburărilor psihice sau organice prin metode psihologice. DEX '09 DN MDN '00 NODEXsinonime: psihoterapeutică
- Cu psihoterapia te lăsăm pe d-ta, care ești specialistă! zise doctorul. BART, E. 376. DLRLC
- diferențiere Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- psychothérapie DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
- psyche – suflet, therapeia – tratament DN