17 definiții pentru provincial (s.m.) provințial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găseșe în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al.Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f. adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial.

provincial, ~ă [At: MAN. ÎNV. 77/22 / P: ~ci-al / V: (înv) ~țial / E: lat provincialis, fr provincial] 1-2 a Care aparține provinciei (1, 3). 3-4 a Referitor la provincie (1, 3). 5-6 a Caracteristic provinciei (1, 3). 7-8 a De provincie (1, 3). 9-10 smf, a (Persoană) care locuiește în provincie (3). 11-12 smf, a (Persoană) care este originară din provincie (3). 13-14 smf, a (Pex) (Persoană) care se comportă cu stângăcie, în mod naiv.

PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în provincie sau este originară de acolo; p. ext. persoană cu apucături sau cu deprinderi stângace, naive. 2. Adj. Care aparține provinciei, privitor la provincie; propriu provinciei și locuitorilor ei; care se găsesc în provincie; provincialist. [Pr.: -ci-al.Var.: (înv.) provințiál, -ă s. m. și f., adj.] – Din lat. provincialis, fr. provincial.

PROVINCIÁL, -Ă, provinciali, -e, adj. Care se referă la o provincie, care e din provincie, se găsește în provincie, este propriu provinciei sau provincialilor. În căsnicia lui săracădouă camere, antret prefăcut în birou și îngustă grădiniță provincială cu micsandre – «biroul cu fotolii de piele» înfățișa culmea celui mai aristocrat confort. C. PETRESCU, Î. I 20. Instituțiile provinciale și comunale mi-au plăcut. BĂECESCU, la GHICA, A. 582. ♦ (Depreciativ) Simplu, naiv, înapoiat, necioplit. Provincial, prefectul își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care umpleau lojile. DUMITRIU, N. 141. ♦ (Substantivat) Persoană care locuiește în provincie; (depreciativ) persoană cu apucături sau cu deprinderi naive, stîngace. Bravei mele provinciale i-a făcut Berlinul o impresie pentru care nu găsesc epitet. CARAGIALE, O. VII 51. Acum, Lină, hai iute să facem toaleta, ca să arătăm bucureșteanului că și noi, provincialii, știm să ne gătim după modă. ALECSANDRI, T. I 276. Fiziologia provincialului [titlu]. NEGRUZZI, S. I 236. – Pronunțat: -ci-al. – Variantă: provințiál, -ă (NEGRUZZI, S. I 198) adj.

PROVINCIÁL, -Ă adj. Din provincie. ♦ Caracteristic provinciei sau provincialilor. ♦ (Depr.) Simplu, înapoiat. // s.m. și f. Locuitor (originar) din provincie. [Pron. -ci-al, var. provințial, -ă adj., s.m.f. / cf. fr. provincial, lat. provincialis].

PROVINCIÁL, -Ă I. adj. caracteristic provinciei, provincialilor. II. s. m. f. locuitor din provincie. (< lat. provincialis, fr. provincial)

PROVINCIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru provincie; de provincie. 3) și substantival Care locuiește în provincie; din provincie. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de rafinament; necioplit. [Sil. -ci-al] /<lat. provincialis, fr. provincial

provincial a. și m. care e din provincie.

*provinciál, -ă adj. (lat. provincialis). Din provincie (în opoz. cu din capitală); liceŭ provincial, pronunțare provincială. Fig. Stîngacĭ, care nu se pricepe să se poarte ca ceĭ din capitală: avea aeru provincial. S. Locuitor din provincie. Fig. Om care nu prea are maniere de capitală saŭ de oraș mare: măĭ provincialule!

PROVINȚIÁL, -Ă s. m. și f., adj. v. provincial.

PROVINȚIÁL, -Ă s. m. și f., adj. v. provincial.

provințial, ~ă a, smf vz provincial

PROVINȚIÁL, -Ă adj. v. provincial.

PROVINȚIÁL, -Ă adj., s.m. și f. v. provincial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

provinciál (-ci-al) adj. m., s. m., pl. provinciáli; adj. f., s. f. provinciálă, pl. provinciále

provinciál s. m., adj. m. (sil. -ci-al), pl. provinciáli; f. sg. provinciálă, g.-d. art. provinciálei, pl. provinciále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROVINCIÁL adj. provincialist.

Intrare: provincial (s.m.)
provincial substantiv masculin
  • silabație: -ci-al
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provincial
  • provincialul
  • provincialu‑
plural
  • provinciali
  • provincialii
genitiv-dativ singular
  • provincial
  • provincialului
plural
  • provinciali
  • provincialilor
vocativ singular
plural
provințial substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provințial
  • provințialul
  • provințialu‑
plural
  • provințiali
  • provințialii
genitiv-dativ singular
  • provințial
  • provințialului
plural
  • provințiali
  • provințialilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)