7 definiții pentru protoromână


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROTOROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Româna comună vorbită între sec. VI și XIII, în nordul și sudul Dunării. – Proto- + română.

protoromâ sf [At: DEX / E: proto- + română] (Lin) Română comună.

PROTOROMẤNĂ s. f. (Lingv.) Româna comună. – Proto- + română.

PROTOROMẤNĂ s. n. limbă română comună vorbită între sec. VI și XIII în nordul și sudul Dunării. (< proto- + română)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

protoromână (limba) s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROTOROMÂNĂ s. v. română comună.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROTOROMẤNĂ s. f. (< proto, cf. ngr. protos, fr. proto- + română): limba română vorbită de poporul român între secolele al VI-lea și al XIII-lea în nordul (mai ales) și în sudul Dunării, până în momentul scindării sale în cele patru mari dialecte cunoscute (dacoromân, aromân sau macedoromân, meglenoromân și istroromân), odată cu venirea slavilor în Peninsula Balcanică (secolul al VI-lea) și apoi cu venirea ungurilor în Câmpia Panonică (secolele IX – X).

Intrare: protoromână
protoromână substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protoromâ
  • protoromâna
plural
genitiv-dativ singular
  • protoromâne
  • protoromânei
plural
vocativ singular
plural