Definiția cu ID-ul 936803:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTIME s. f. (Cu sens colectiv; învechit și arhaizant) Populația de bază a țării, în special țărănimea; gloată, norod, sărăcime. Pe prostime n-o întreba nimeni. Căci dacă ar fi fost întrebate noroadele, n-ar fi fost atîtea războaie. SADOVEANU, P. M. 173. Alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime și pentru prostime. ISPIRESCU, L. 39. Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreți și ce cereți? și pentru ce ați venit așa cu zurba? Prostimea rămase cu gura căscată. Ea nu se aștepta la asemenea întrebare. NEGRUZZI, S. I 154.