11 definiții pentru prosteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală.

PROSTEÁLĂ, prosteli, s. f. Faptul de a se prosti1; înșelare sau încercare de a înșela; amăgire, păcăleală. – Prosti1 + suf. -eală.

PROSTEÁLĂ s. f. (Învechit) 1. Faptul de a (se) prosti, înșelare sau încercare de a înșela; păcălire, tragere pe sfoară. Ii arăt eu prosteală! Crede că scapă de frecat? La TDRG. 2. (Regional, în expr.) A merge în prosteală = a pleca la cerșit. Baba mergea mereu în prosteală, cum învățase ea; dară într-o zi, îi zise fata să-i cumpere din tîrg pinză și mătasă roșie și verde; baba biet, din paralele ce adunase din cerșit, îi cumpără. ISPIRESCU, L. 364.

prosteală f. cerșetorie: bătrâna pleacă în prosteală ISP.

1) prosteálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a prosti, de a fugi de muncă, de a trage chĭulu: prosteala milițiiĭ (de ex., prefăcîndu-te bolnav).

2) prosteálă f., pl. elĭ (d. prostesc, cerșesc). Vest. Rar. Cerșitorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli

prosteálă s. f., g.-d. art. prostélii; pl. prostéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSTEÁLĂ s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tâmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. v. capriciu.

PROSTEÁLĂ s. v. cerșeală. cerșetorie. cerșit. milogeală. milogit.

prostea s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.

PROSTEA s. 1. dobitocie, imbecilitate, neghiobie, nerozie, prostie, tîmpenie, (înv.) prostime. (Era de-o ~ proverbială.) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pîrțag, scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zîmbîc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdîc, farafastîc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decît o obișnuită ~ de-a ei.)

Intrare: prosteală
prosteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostea
  • prosteala
plural
  • prosteli
  • prostelile
genitiv-dativ singular
  • prosteli
  • prostelii
plural
  • prosteli
  • prostelilor
vocativ singular
plural