PROSTEALĂ s. f. (Învechit) 1. Faptul de a (se) prosti, înșelare sau încercare de a înșela; păcălire, tragere pe sfoară. Îi arăt eu prosteală! Crede că scapă de frecat? La TDRG. 2. (Regional, în expr.) A merge în prosteală = a pleca la cerșit. Baba mergea mereu în prosteală, cum învățase ea; dară într-o zi, îi zise fata să-i cumpere din tîrg pînză și mătasă roșie și verde; baba biet, din paralele ce adunase din cerșit, îi cumpără. ISPIRESCU, L. 364.