prospecțiune [At: LEG. EC. PL. 427 / V: ~ție / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr prospection] Prospectare (1).

PROSPECȚIUNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate pe teren și în laborator, pentru a descoperi și localiza zăcămintele de roci utile dintr-o regiune, determinîndu-le întinderea, forma și importanța.

PROSPECȚIUNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection].

PROSPECȚIUNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection)

PROSPECȚIUNE ~i f. Totalitate a cercetărilor efectuate într-o regiune pentru a descoperi zăcămintele de minerale utile. [Sil. -ți-u-] /<fr. prospection

prospecție sf vz prospecțiune

PROSPECȚIE s.f. v. prospecțiune.

prospecțiune (cercetare geologică) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiunii; pl. prospecțiuni

prospecțiune (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiunii; pl. prospecțiuni

prospecțiune s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. prospecțiunii; pl. prospecțiuni

prospecțiune (i-u)

PROSPECȚIUNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospecțiune seismică v. seismometrie.

PROSPECȚIUNE s. prospectare. (~i geologice.)

PROSPECȚIÚNE (< fr., engl.) s. f. Acțiunea de a prospecta. ♦ Stadiu în cercetarea geologică având ca scop descoperirea unor zăcăminte de substanțe minerale utile într-o regiune. În funcție de metodele de cercetare utilizate, se deosebesc: p. geologică (ex. gravimetria, seismometria, magnetometria, electrometria, geotermometria), p. chimică (ex. p. pedogeochimice, litogeochimice, hidrogeochimice, biogeochimice). Aceste cercetări pot fi completate prin lucrări miniere sau foraje suplimentare asupra cantității și calității substanțelor minerale utile.