17 definiții pentru proslăvi prăslăgi preslăvi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti.

PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti.

proslăvi [At: PSALT. HUR. 73r/20 / V: (reg) prăslăgi, (înv) pres~ / Pzi: ~vesc / E: slv прославити] 1-2 vtr A aduce întreaga laudă, cinste, slavă Si: (înv) a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, (îvr) a prearădica, (asr) a (se) preaslăvi, a (se) slăvi. 3 vtf (Îvr) A face să aibă calități deosebite. 4 vrp (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) A se celebra (1). 5 vt (Îvr) A binecuvânta (2). 6 vt (Înv) A milui. 7 vt (Înv) A dota cu calități morale, fizice deosebite. 8 vr (Îrg) A se simți mulțumit. 9 vr (Îrg) A se odihni în voie. 10 vr (Îrg) A se lăfăi. 11 vr (Înv) A o duce bine. 12 vr (Înv) A muri1. 13 vi (Reg) A-și petrece viața. 14 vi (Reg) A se ocupa. 15 vi (Buc) A umbla de la stână la stână.

PROSLĂVÍ, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A slăvi; a ridica în slavă, a preamări, a glorifica. Societatea capitalistă... proslăvește libertatea individului de a oprima și exploata pe semenul său. SADOVEANU, E. 194. Fiindcă nu proslăvise vinul, găsi cuvinte de laudă pentru băutura din izvor. STĂnoiu, C. I. 90. 2. Refl. (Astăzi rar) A se odihni în voie, a se simți bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se răsfăța. Cînd mă gîndesc că azi dimineață nici gînd n-aveam unde are să mi se proslăvească trupușorul la noapte. La TDRG. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptori. CREANGĂ, A. 81. ◊ Expr. Cum te mai proslăvești! = cum îți mai merge? Cucoana Tarsița-i sănătoasă?Noi sîntem bine; dar d-ta cum te mai proslăvești cu slujba? ALECSANDRI, T. 1089.

A PROSLĂVÍ ~ésc tranz. A ridica în slăvi; a prezenta ca având proprietăți deosebite; a preamări. /<sl. proslaviti

proslăvì v. 1. a glorifica: cântare în care se proslăvește sfântul patron al vitejilor BĂLC.; 2. fam. a se lăfăi: se proslăvia pe cuptor CR. [Slav. PROSLAVITI, a celebra].

proslăvésc v. tr. (vsl. proslaviti = slaviti, a slăvi. V. slăvesc). Glorific, cinstesc. V. refl. Fam. Mă răsfăț, mă aflu foarte bine: a te proslăvi în ospețe. – Vechĭ și preslăvésc (din pre și slăvesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

proslăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 să proslăveáscă

proslăví vb. (sil. mf. -slă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvésc, imperf. 3 sg. proslăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. proslăveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROSLĂVÍ vb. 1. v. glorifica. 2. v. preamări.

PROSLĂVÍ vb. v. ajuta, deceda, dispărea, duce, lăfăi, milui, muri, pieri, prăpădi, răposa, răsfăța, sfârși, stinge, sucomba.

PROSLĂVI vb. 1. a cinsti, a cînta, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, a venera, (rar) a apoteoza, a exalta, (înv.) a făli, a pohfăli, a preacînta, a preaînălța, a prealăuda, a prearădica, a ridica, a slavoslovi. (Să-i ~ pe eroii patriei.) 2. a binecuvînta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)

proslăvi vb. v. AJUTA. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. LĂFĂI. MILUI. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. RĂSFĂȚA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

proslăví, proslăvesc vb. IV 1. Tranz. A aduce laudă cuiva, a da considerație cuvenită cuiva, a ridica în slavă; a mări, a elogia. 2. Refl. pas. (Despre evenimente sau personalități religioase) A se serba, a se celebra. 3. Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a milui. 4. Refl. A muri [Var.: preslăví vb. IV] -Din sl. proslaviti.

Intrare: proslăvi
  • silabație: -slă- info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • proslăvi
  • proslăvire
  • proslăvit
  • proslăvitu‑
  • proslăvind
  • proslăvindu‑
singular plural
  • proslăvește
  • proslăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • proslăvesc
(să)
  • proslăvesc
  • proslăveam
  • proslăvii
  • proslăvisem
a II-a (tu)
  • proslăvești
(să)
  • proslăvești
  • proslăveai
  • proslăviși
  • proslăviseși
a III-a (el, ea)
  • proslăvește
(să)
  • proslăvească
  • proslăvea
  • proslăvi
  • proslăvise
plural I (noi)
  • proslăvim
(să)
  • proslăvim
  • proslăveam
  • proslăvirăm
  • proslăviserăm
  • proslăvisem
a II-a (voi)
  • proslăviți
(să)
  • proslăviți
  • proslăveați
  • proslăvirăți
  • proslăviserăți
  • proslăviseți
a III-a (ei, ele)
  • proslăvesc
(să)
  • proslăvească
  • proslăveau
  • proslăvi
  • proslăviseră
prăslăgi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preslăvi
  • preslăvire
  • preslăvit
  • preslăvitu‑
  • preslăvind
  • preslăvindu‑
singular plural
  • preslăvește
  • preslăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preslăvesc
(să)
  • preslăvesc
  • preslăveam
  • preslăvii
  • preslăvisem
a II-a (tu)
  • preslăvești
(să)
  • preslăvești
  • preslăveai
  • preslăviși
  • preslăviseși
a III-a (el, ea)
  • preslăvește
(să)
  • preslăvească
  • preslăvea
  • preslăvi
  • preslăvise
plural I (noi)
  • preslăvim
(să)
  • preslăvim
  • preslăveam
  • preslăvirăm
  • preslăviserăm
  • preslăvisem
a II-a (voi)
  • preslăviți
(să)
  • preslăviți
  • preslăveați
  • preslăvirăți
  • preslăviserăți
  • preslăviseți
a III-a (ei, ele)
  • preslăvesc
(să)
  • preslăvească
  • preslăveau
  • preslăvi
  • preslăviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)