11 definiții pentru propășire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși.

PROPĂȘÍRE, propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși și rezultatul ei. – V. propăși.

PROPĂȘÍRE, (rar) propășiri, s. f. Acțiunea de a propăși; progres, prosperare, dezvoltare, înflorire. A avea în vedere propășirea necontenită a acestui popor este adevăratul patriotism. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 483, 1/4. Adevărata civilizație este aceea pe care o tragem din sinul nostru, reformînd și îmbunătățind instituțiile trecutului cu ideile și propășirile timpului de față. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.

PROPĂȘÍRE ~i f. 1) v. A PROPĂȘI. 2) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; progres. /v. a propăși

propășire f. progres. [Modelat după neologismul progres].

*propășíre f. Rar. Progres.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

propășíre s. f., g.-d. art. propășírii; pl. propășíri

propășíre s. f. → pășire


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROPĂȘÍRE s. 1. v. progres. 2. v. prosperare.

PROPĂȘIRE s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, progres, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății.) 2. prosperare, (fig.) înflorire. (~ unei regiuni.)

Propășire ≠ decădere


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROPĂȘIREA, revistă apărută săptămânal la Iași în 1844 (42 de numere) sub redacția lui M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, I. Ghica și P. Balș. Întâiul număr fiind oprit de cenzură din cauza titlului, publicația continuă să apară sub numele de „Foaie științifică și literară”. Este prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova, reprezentând un moment în dezvoltarea conștiinței naționale. Colaboratori: Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, C. Negruzzi, N. Bălcescu, I. Maiorescu, D. Ralet, A.T. Laurian, C.C. Aristia ș.a.

Intrare: propășire
propășire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • propășire
  • propășirea
plural
  • propășiri
  • propășirile
genitiv-dativ singular
  • propășiri
  • propășirii
plural
  • propășiri
  • propășirilor
vocativ singular
plural