PROMOȚIE¹, promoții, s. f. Serie de absolvenți ai unei școli, ai unei facultăți etc.; totalitatea persoanelor care absolvă în același an un ciclu de învățământ. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.

promoție sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~țiune^[1] / Pl: ~ii / E: fr promotion, lat promotio, -onis] 1 (Iuz) Înaintare în grad. 2 (Iuz; pex) Trecere a unui elev într-o clasă superioară, în urma rezulatelor obținute la învățătură. 3 (Iuz) Totalitate a persoanelor ridicate în același timp la o demnitate, la un grad. 4 Serie de absolvenți ai unei școli, ai unei facultăți etc. 5 Totalitate a persoanelor care absolvă în același an un ciclu de învățământ. 6 Publicitate. corectat(ă)

PROMOȚIE, promoții, s. f. Serie de absolvenți ai unei școli, ai unei facultăți etc.; totalitatea persoanelor care absolvesc în același an un ciclu de învățământ. – Din fr. promotion, lat. promotio, -onis.

PROMOȚIE, promoții, s. f. Serie de absolvenți ai unei școli; p. ext. totalitatea persoanelor care obțin deodată o promovare. Din cea dintîi promoție este neobositul și entuziastul muncitor Ioan Heliade Rădulescu. VLAHUȚĂ, la CADE. ♦ (Rar) Promovare a cuiva într-un grad, într-un rang.

PROMOȚIE s.f. 1. Serie de absolvenți ai unei școli. ♦ Totalitatea militarilor care au primit gradul de ofițer în același timp. ♦ Totalitatea persoanelor care au promovat deodată. 2. Denumire specială pentru căsătoriții dintr-o anumită perioadă de timp. [Gen. -iei, cf. fr. promotion, lat. promotio].

PROMOȚIE s. f. 1. serie de absolvenți ai unei școli; totalitatea celor care absolvesc deodată un ciclu de învățământ. ◊ totalitatea militarilor care au primit grad de ofițer în același timp. 2. denumire specială pentru căsătorii dintr-o anumită perioadă de timp. (< fr. promotion, lat. promotio)

PROMOȚIE ~i f. Totalitate a absolvenților din același an de studii la o instituție de învățământ. [G.-D. promoției] /<fr. promotion, lat. promotio, ~onis

promoțiune sf vz promoție

promoți(un)e f. 1. acțiunea de a promova; 2. ridicare la un grad superior, la o demnitate oarecare: promoțiune de generali; 3. totalitatea celor promovați în acelaș timp: promoțiunea anului 1900.

*promoțiúne f. (lat. promótio, -ónis, V. moțiune). Acțiunea de a promova. Totalitatea unor elevĭ promovațĭ: promoțiunea de la 1900. Certificat de promoțiune, certificat că aĭ fost promovat. – Și -óție.

promoție (desp. -ți-e) s. f., art. promoția (desp. -ți-a), g.-d. art. promoției; pl. promoții, art. promoțiile (desp. -ți-i-); (reclamă) abr. promo

promoție (-ți-e) s. f., art. promoția (-ți-a), g.-d. art. promoției; pl. promoții, art. promoțiile (-ți-i-)

promoție s. f. (sil. -ți-e), art. promoția (sil. -ți-a), g.-d. art. promoției; pl. promoții, art. promoțiile (sil. -ți-i-)

promoție

PROMOȚIE s. serie. (Prima ~ de studenți din noua facultate.)

PROMOȚIE s. serie. (Prima ~ de studenți din noua facultate.)