PROMOTOR, -OARE, promotori, -oare, s. m., s. f. și s. n. 1. S. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.

promotor, ~oare smf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr promoteur, lat promotor, -oris] 1-2 Persoană sau colectivitate care inițiază și animă, susține o acțiune, un curent, o idee etc. Si: inițiator. 3 (Chm) Substanță care mărește eficacitatea unui catalizator. 4 (Chm) Substanță folosită pentru a pune în libertate radicali liberi, capabili să inițieze o reacție în lanț Si: inițiator.

PROMOTOR, -OARE, promotori, -oare, s. m. și f. Inițiator, animator al unei acțiuni, al unui curent etc. ♦ Substanță chimică folosită pentru a pune în libertate radicali liberi sau pentru a mări eficacitatea unui catalizator. – Din fr. promoteur, lat. promotor, -oris.

PROMOTOR s.n. (Chim.) Substanță care mărește activitatea unui catalizator. [< fr. promoteur].

PROMOTOR, -OARE I. s. m. f. inițiator, animator al unei acțiuni. II. s. n. 1. substanță care pune în libertate radicali liberi, capabili să inițieze o reacție în lanț; inițiator (I, 1). ◊ substanță care mărește eficacitatea unui catalizator. 2. agent care ar interveni în procesul cancerigen, accentuând dezvoltarea tumorilor. (< fr. promoteur, lat. promotor)

!promotor² (substanță) s. n., pl. promotoare

promotor (chim.) s. n.

promotor

PROMOTOR s. 1. v. inițiator. 2. (CHIM.) inițiator.

PROMOTOR s. 1. inițiator, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. (CHIM.) inițiator.