16 definiții pentru promontoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.

PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare. – Din lat. promontorium, fr. promontoire.

PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fîșie de pămînt înaltă și stîncoasă, care înaintează în mare. V. cap. Spre stingă faleza se înălța ca un parapet înalt de argilă... alcătuind spre capătul celălalt un promontoriu înfipt în mare. CAMIL PETRESCU, N. 92.

PROMONTÓRIU s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire].

PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire)

PROMONTÓRIU ~i n. Fâșie de pământ abruptă care înaintează în mare; cap. /<lat. promontarium, fr. promontoire

promontoriu n. limbă de pământ ridicată ce înaintează în mare.

*promontóriŭ n. (fr. promontoire, d. lat. promunturium, scris și promontorium, prelungire de munte). Geogr. Cap înalt (ca Gibraltaru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

promontóriu [riu pron. rĭu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-)

promontóriu (geogr., med.) s. n. [-riu pron. -riu], art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROMONTÓRIU s. (GEOGR.) (rar) piept.

PROMONTÓRIU s. v. masiv, munte.

PROMONTORIU s. (GEOGR.) (rar) piept.

promontoriu s. v. MASIV. MUNTE.

Intrare: promontoriu
promontoriu substantiv neutru
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • promontoriu
  • promontoriul
  • promontoriu‑
plural
  • promontorii
  • promontoriile
genitiv-dativ singular
  • promontoriu
  • promontoriului
plural
  • promontorii
  • promontoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)