opțiuni
  • info

20 de definiții pentru proestos / proistos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROESTOS, proestoși, s. m. (Înv. și reg.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistos s. m.] – Din ngr. proestós.

proestos sm [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIII, 3 / V: proest, proistos / Pl: ~oși / E: ngr προεστώς] (Îrg) 1-2 (Călugăr sau) preot cu cel mai înalt rang în ierarhia unei (mănăstiri sau) a unei biserici. 3 Cleric mai mare peste o plasă. 4 (Înv) Șef al unei bresle, al unei corporații etc. Si: staroste. 5 (Îvr) Șef al unui serviciu public, al unei instituții administrative, politice etc.

PROESTOS, proestoși, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. [Pr.: pro-es-. – Var.: proistos s. m.] – Din ngr. proestós.

proestós, V. proistos.

PROISTOS s. m. v. proestos.

proest sm vz proestos

proistos sm vz proestos[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: vz prostos — LauraGellner

PROISTOS, proistoși, s. m. (Grecism) Mai-marele în rang peste călugării unei mănăstiri (v. stareț) sau peste preoții unei biserici. Preoții noștri s-au dus cu toții, după vecernie, să ureze proistosului, că-l cheamă Andrei. GALACTION, O. I 200.

proistos m. ajutor de protoiereu (titlu mai mult onorific): un proistos de fiecare județ. [Gr. mod.].

proistós m. (maĭ vechĭ proestós, d. ngr. proestós, care stă înainte, șef). Primu preut la o biserică (atuncĭ cînd îs maĭ mulțĭ). Blagocin, preut maĭ mare peste o plasă. Stareț (fem. -toasă, pl. e). V. paroh, protoĭereŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!proestos (înv.) (desp. pro-es-) s. m., pl. proestoși

!proestos/proistos (înv., reg.) (pro-is-) s. m., pl. proestoși/proistoși

proistos v. proestos

proistos s. m. (sil. pro-is-), pl. proistoși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROESTOS s. v. staroste.

proestos s. v. STAROSTE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

proestos (proestoși), s. m. – Superior, șef. – Var. proistos. – Mr. proesto „președinte”. Ngr. προεστώς (Tiktin; Gáldi 237).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

proestos, proestoși, s.m. (înv. și reg.) 1. călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mânăstiri sau a unei biserici; cleric mai mare peste o plasă. 2. șef al unei bresle, al unei corporații; staroste. 3. șef al unui serviciu public, al unei instituții (administrative, politice).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

proestos s. m. v. proistos.

proistos, proistoși s. m. Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei m-ri sau biserici. [Var.: proestos s. m.] – Din gr. proestos.

Intrare: proestos / proistos
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proestos
  • proestosul
  • proestosu‑
plural
  • proestoși
  • proestoșii
genitiv-dativ singular
  • proestos
  • proestosului
plural
  • proestoși
  • proestoșilor
vocativ singular
  • proestosule
  • proestose
plural
  • proestoșilor
  • silabație: pro-is-tos info
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proistos
  • proistosul
  • proistosu‑
plural
  • proistoși
  • proistoșii
genitiv-dativ singular
  • proistos
  • proistosului
plural
  • proistoși
  • proistoșilor
vocativ singular
  • proistosule
  • proistose
plural
  • proistoșilor
substantiv masculin (M9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proest
  • proestul
plural
  • proești
  • proeștii
genitiv-dativ singular
  • proest
  • proestului
plural
  • proești
  • proeștilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

proestos, proestoși / proistos, proistoșisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călugăr sau preot cu cel mai înalt rang în ierarhia clericilor unei mănăstiri sau a unei biserici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: staroste
    • format_quote Preoții noștri s-au dus cu toții, după vecernie, să ureze proistosului, că-l cheamă Andrei. GALACTION, O. I 200. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.