proestos sm [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIII, 3 / V: proest, proistos / Pl: ~oși / E: ngr προεστώς] (Îrg) 1-2 (Călugăr sau) preot cu cel mai înalt rang în ierarhia unei (mănăstiri sau) a unei biserici. 3 Cleric mai mare peste o plasă. 4 (Înv) Șef al unei bresle, al unei corporații etc. Si: staroste. 5 (Îvr) Șef al unui serviciu public, al unei instituții administrative, politice etc.