4 definiții pentru procitire

Explicative DEX

PROCITIRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti.V. prociti.

PROCITIRE, procitiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a prociti.V. prociti.

procitire sf [At: HR (1829) / V: ~cetire / Pl: ~ri / E: prociti] (Înv) 1 Citire integrală sau continuă Si: procitit (1). 2 Citire cu voce tare în fața cuiva Si: procitit (2). 3 Recitire. 4 Repetare în gând sau cu voce tare Si: procitit (3). 5 Examinare recapitulativă a materiei de studiu Si: procitit (4). 6 Mustrare. 7 Flecăreală.

procetire sf vz procitire

Ortografice DOOM

procitire s. f., g.-d. art. procitirii; pl. procitiri

Intrare: procitire
procitire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procitire
  • procitirea
plural
  • procitiri
  • procitirile
genitiv-dativ singular
  • procitiri
  • procitirii
plural
  • procitiri
  • procitirilor
vocativ singular
plural
procetire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procetire
  • procetirea
plural
  • procetiri
  • procetirile
genitiv-dativ singular
  • procetiri
  • procetirii
plural
  • procetiri
  • procetirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

procitire, procitirisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a prociti. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi prociti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.