procitire sf [At: HR (1829) / V: ~cetire / Pl: ~ri / E: prociti] (Înv) 1 Citire integrală sau continuă Si: procitit (1). 2 Citire cu voce tare în fața cuiva Si: procitit (2). 3 Recitire. 4 Repetare în gând sau cu voce tare Si: procitit (3). 5 Examinare recapitulativă a materiei de studiu Si: procitit (4). 6 Mustrare. 7 Flecăreală.