PROCESOMANIE s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie.

procesomanie sf [At: DEX² / P: ~ni-e / Pl: ~ii / E: procesoman + -ie] Manie de a intenta nejustificat procese (1).

PROCESOMANIE, procesomanii, s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie.

PROCESOMANIE s. f. mania de a intenta (nejustificat) procese (2). (< engl. procesomania)

procesomanie s. f. Mania de a intenta, nejustificat, procese ◊ „Procesomania nu riscă să rămână în urma noutăților vieții. Doar reclamagiii de rând se mai judecă pentru câte un burlan, un coteț, o chiuvetă ori – relativ mai nou – pentru un loc de parcare.” Sc. 7 III 82 p. 2. ◊ „Procesomania vadimistă [a lui C. Vadim Tudor] continuă. Ultimul pârât: Emil Constantinescu” R.l. 24 VII 93 p. 9 (din procesoman + -ie; DEX-S)

procesomanie s. f., art. procesomania, g.-d. procesomanii, art. procesomaniei

*procesomanie s. f., art. procesomania, g.-d. procesomanii, art. procesomaniei

procesomanie s. f., pl. procesomanii