12 definiții pentru problematică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBLEMATICĂ, problematice, s. f. Ansamblu de probleme cu privire la același subiect.

PROBLEMATICĂ s.f. Ansamblu de probleme cu privire la același subiect, domeniu etc. [Cf. fr. problématique].

PROBLEMATICĂ ~ci f. Șir de probleme ce țin de același subiect. /<fr. problématique

PROBLEMATIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect; tematică. – Din fr. problématique.

problematic, ~ă [At: LEON ASACHI, B. 98/14 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr problématique, ger problematisch] 1 a Care are caracter de problemă (6). 2-3 sm, a (Creator) care ridică probleme (6). 4 sf Ansamblu de preocupări care caracterizează un domeniu al cunoașterii, o disciplină, o operă, activitatea cuiva etc. 5 a Care provoacă îndoieli. 6 a (Log; îs) Judecată ~ă Judecată în care raportul dintre termenii ei este doar probabil. 7 a (Pex) Dubios. corectat(ă)

PROBLEMATIC, -Ă, problematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ P. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. Adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (Log.; despre judecăți) Care anunță un raport posibil între termenii judecății. 3. S. f. Ansamblu de probleme (I 3) cu privire la același subiect; tematică. – Din fr. problématique.

PROBLEMATIC, -Ă I. adj. 1. despre care nu se poate spune ceva sigur; îndoielnic, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) care anunță un raport posibil între termenii judecății. 2. care constituie o problemă; enigmatic; (p. ext.) suspect. 3. referitor la probleme. II. s. f. ansamblu de probleme cu privire la același subiect, domeniu etc.; tematică. (< fr. problématique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

problematică (desp. pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematicii

problematică (pro-ble-) s. f., g.-d. art. problematicii

problematică s. f. (sil. -ble-), g.-d. art. problematicii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROBLEMATICĂ s. tematică. (O ~ variată.)

PROBLEMATICĂ s. tematică. (O ~ variată.)

Intrare: problematică
problematică substantiv feminin
  • silabație: pro-ble-ma-ti-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • problematică
  • problematica
plural
  • problematici
  • problematicile
genitiv-dativ singular
  • problematici
  • problematicii
plural
  • problematici
  • problematicilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

problematică, problematicisubstantiv feminin

  • 1. Ansamblu de probleme cu privire la un anumit domeniu, disciplină, subiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    sinonime: tematică
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.