TEMATICĂ, tematici, s. f. Totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice sau științifice, dintr-un șir de expuneri pedagogice etc. Sfera tematicii istorice oferă azi artiștilor plastici posibilitatea de a alege și a dezvălui poporului cele mai hotărîtoare evenimente, cele mai reprezentative figuri din diverse epoci. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 4/1.

TEMATICĂ, tematici, s. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Fr. thématique. (< gr.).

TEMATICĂ s.f. Totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. [Cf. fr. thématique].

TEMATICĂ ~ci f. Ansamblu de teme abordate într-o operă artistică sau științifică. [G.-D. tematicii] /<fr. thématique, germ. Thematik

TEMATIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (în sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.

tematic, ~ă [At: ARHIVA I, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thématique cf ger Thematik, rs тематика] 1 a (Lin) Care ține de tema¹ (7) cuvântului. 2 a (Lin) Relativ la temă¹ (7). 3 a (Lin; îs) Vocală ~ă Vocală care se adaugă la rădăcina unui cuvânt formând tema¹ (7) acestuia. 4 a (Lin) Care comportă vocală tematică (3). 5 a (Muz) Relativ la o temă¹ (4), la un motiv muzical. 6 a Care ține de o temă¹ (1). 7 a Privitor la o temă¹ (1). 8 a Alcătuit pe anumite teme¹ (1). 9 sf Totalitatea temelor¹ (1) sau tema¹ (1) esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice a unui curent literar, a unei epoci etc. Si: problematică.

TEMATIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.

TEMATIC, -Ă I. adj. 1. referitor la o temă. ♦ vocală ~ă = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. 2. alcătuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. (< fr. thématique, /II/ germ. Thematik)

tematică s. f., g.-d. art. tematicii; pl. tematici

tematică s. f., g.-d. art. tematicii; pl. tematici

tematică s. f., g.-d. art. tematicii; pl. tematici

TEMATICĂ s. v. problematică.

TEMATICĂ s. problematică. (O ~ variată.)