primitea sf [At: PAMFILE, A. R. 216 / V: premet~, ~met~ / Pl: ~ele / E: drr primiteală] 1 (Reg) Mătură cu coada lungă, cu care se mătură pleava, când se vântură grânele pe arie Si: (reg) felează, felezeu, felezitoare, felezoaie, leasă. 2 (Reg) Unealtă formată dintr-o plasă susținută de o prăjină, cu care se îndepărtează pleava. 3 (Mun; îf premetea) Bidinea. 4 (Îe) A-i da cu premeteaua A vorbi mult și fără rost. 5 (Mun; îf premetea) Ștergar. 6 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat vasele Si: spălător. 7 (Mun; îf premetea) Cârpă de spălat pe jos Si: otreapă.