9 definiții pentru prileji


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.

PRILEJÍ, prilejesc, vb. IV. Tranz. și refl. impers. (Înv.) A (se) prilejui. – Din prilej.

PRILEJÍ vb. IV v. prilejui.

prilejì v. 1. a ocaziona: întârzierea prileji mântuirea BĂLC.; 2. a se întâmpla: acolo m’am prilejit și eu; 3. a afla prilej: Batori nu se prileji a răspunde cererii BĂLC. [Slav. PRILIEZATI, a se da la, a stârni].

prilejésc v. tr. (vsl. prilezati, a sta alăturĭ, a persevera, d. ležati, a zăcea, leštĭlegon, a se culca. V. polignesc). Ocazionez, cauzez: plecarea luĭ prileji descoperirea. V. refl. Găsesc prilej: dușmaniĭ nu s’aŭ prilejit să năvălească. Mă întîmplu, găsesc prilej (mă zgodesc): așa s’a prilejit și boĭerilor (Cost. 1, 292). – Și pre- (ib. 318).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prilejí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 prilejeáscă

prilejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejésc, imperf. 3 sg. prilejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRILEJÍ vb. v. cauza, declanșa, determina, dezlănțui, genera, isca, întâmpla, naște, nimeri, petrece, potrivi, pricinui, prilejui, produce, provoca, stârni, surveni.

prileji vb. v. CAUZA. DECLANȘA. DETERMINA. DEZLĂNȚUI. GENERA. ISCA. ÎNTÎMPLA. NAȘTE. NIMERI. PETRECE. POTRIVI. PRICINUI. PRILEJUI. PRODUCE. PROVOCA. STÎRNI. SURVENI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prilejí (prilejésc, prilejít), vb.1. A da ocazie, a cauza, a da naștere, a da loc. – 2. (Refl.) A se folosi de ocazie. – 3. (Refl.) A se afla întîmplător, a coincide. – 4. (Refl.) A se întîmpla, a se petrece. Sl. priležati, priležą „a fi alături” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 292). – Der. prilej, s. n. (ocazie, motiv, cauză; pretext, nuanță; înv., Mold., resurse, bunuri).

Intrare: prileji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prileji
  • prilejire
  • prilejit
  • prilejitu‑
  • prilejind
  • prilejindu‑
singular plural
  • prilejește
  • prilejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilejesc
(să)
  • prilejesc
  • prilejeam
  • prilejii
  • prilejisem
a II-a (tu)
  • prilejești
(să)
  • prilejești
  • prilejeai
  • prilejiși
  • prilejiseși
a III-a (el, ea)
  • prilejește
(să)
  • prilejească
  • prilejea
  • prileji
  • prilejise
plural I (noi)
  • prilejim
(să)
  • prilejim
  • prilejeam
  • prilejirăm
  • prilejiserăm
  • prilejisem
a II-a (voi)
  • prilejiți
(să)
  • prilejiți
  • prilejeați
  • prilejirăți
  • prilejiserăți
  • prilejiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilejesc
(să)
  • prilejească
  • prilejeau
  • prileji
  • prilejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)