9 definiții pentru prietenește


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIETENÉȘTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință; amical. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -ește.

PRIETENÉȘTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință; amical. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -ește.

PRIETENÉȘTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință, amical. Îi întinse prietenește mîna. REBREANU, R. 23. S-a apropiat prietenește de pătimașă și i-a șoptit... CARAGIALE, O. III 44.

PRIETENÉȘTE adv. În felul prietenilor; cum obișnuiesc prietenii; ca prietenii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ește

prietenéște adv. (d. prietenesc). Ca prieteniĭ, amicalmente.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prietenéște (pri-e-) adv.

prietenéște adv. (sil. pri-e-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIETENÉȘTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. v. binevoitor.

PRIETENEȘTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. binevoitor, cordial, prietenos. (I-a vorbit ~.)

Prietenește ≠ dușmănește

Intrare: prietenește
prietenește adverb
  • silabație: pri-e-
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • prietenește