opțiuni
  • info

7 definiții pentru pribegit (adj.)

Explicative DEX

pribegit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 115 / V: (reg) ~băgit[1] / Pl: ~giți, ~e / E: pribegi] (Asr) 1 Care își părăsește locul natal, țara, spre a se refugia în alt loc. 2 Care trăiește într-un loc străin, unde a fost obligat să se refugieze. 3 Care rătăcește din loc în loc Si: (rar) pribegitor.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: pripăgit — LauraGellner

PRIBEGIT, -Ă, pribegiți, -te, adj. 1. Fără căpătîi, fără adăpost. Pe lîngă mese lunge stătea posomorită, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. EMINESCU, O. I 56. 2. Plecat în pribegie; plecat din țara lui. (Fig.) Eu la foc privesc Și mă-nveselesc, Căci din depărtare văd sosind în țară Pasări pribegite, oaspeți blînzi de vară. ALECSANDRI, P. A. 135.

PRIBEGIT, -Ă, pribegiți, -te, adj. Pribeag. – V. pribegi.

pribegit a. 1. rătăcitor: când păsări pribegite se ’ntorc voios în țară AL.; 2. expatriat: boierii pribegiți în Ardeal OD.

pribegít, -ă adj. (d. pribegesc). Pribeag.

pripăgit[1], ~ă a vz pribegit

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: pribăgit — LauraGellner

Regionalisme / arhaisme

pribegít, -ă, pribegiți, -te, adj. 1. Rătăcit. 2. Exilat. – Din pribegi.

Intrare: pribegit (adj.)
pribegit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pribegit
  • pribegitul
  • pribegitu‑
  • pribegită
  • pribegita
plural
  • pribegiți
  • pribegiții
  • pribegite
  • pribegitele
genitiv-dativ singular
  • pribegit
  • pribegitului
  • pribegite
  • pribegitei
plural
  • pribegiți
  • pribegiților
  • pribegite
  • pribegitelor
vocativ singular — —
plural — —
pripăgit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pribegit, pribegităadjectiv

  • 1. Fără căpătâi, fără adăpost. DLRLC
    • format_quote Pe lîngă mese lunge stătea posomorîtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. EMINESCU, O. I 56. DLRLC
  • 2. Plecat în pribegie; plecat din țara lui. DLRLC
    • format_quote figurat Eu la foc privesc Și mă-nveselesc, Căci din depărtare văd sosind în țară Pasări pribegite, oaspeți blînzi de vară. ALECSANDRI, P. A. 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pribegit” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1