președinte, ~ă smf [At: LAURIAN, M. III, 13 / V: (înv) ~den~ / Pl: ~nți, ~ / E: fr président, lat praesidens, -ntis] 1 Persoană care conduce un organ de stat sau obștesc, o organizație ori o asociație, o societate Si: (asr) prezident, (îrg) pezeș, (îvr) predstatel. 2 Persoană care conduce dezbaterile unei ședințe, lucrările unei comisii. 3 Persoană care conduce un stat. 4 Persoană care conduce o provincie. 5 Titlu oficial pentru șeful statului în unele republici Si: (asr) prezident (2).

PREȘEDINTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o organizație de masă, o asociație, o societate etc., fiind în fruntea comitetului de conducere al acestora. Președintele ei [al Societății literare] a fost în tot timpul poetul Iancu Văcărescu. GHICA, S. A. 149. Președinte de onoare v. onoare. 2. Persoană care conduce dezbaterile unei ședințe, adunări, comisii. Ce autor ați preparat dumneavoastră la limba latină, domnule? l-a întrebat cu politeță exagerată domnul președinte. SADOVEANU, E. 163. ◊ Președinte de vîrstă v. vîrstă. 3. Denumire oficială a conducătorului anumitor republici.

PREȘEDINTE s.m. și f. Cel care prezidează o adunare, un tribunal, o societate etc. ♦ Cel care prezidează un examen, susținerea unei teze etc. ♦ Titlu dat șefului statului în unele republici. [Cf. fr. président, it. presidente < lat. praesidens].

PREȘEDINTE, -Ă s. m. f. 1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident. ◊ cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc. 2. șeful statului în unele republici. (după fr. président, lat. praesidens)

PREȘEDINTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care stă în fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducător al unei țări cu formă republicană de guvernământ; șef al statului; prezident. 3) Persoană care prezidează (o adunare, o ședință etc.). /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis

*președínte, -ințíe, V. prezident, -ență.

*prezidént, -ă s. (lat. praesidens, -sidéntis. V. rezident). Cel care prezidează o adunare. S. m. Șefu uneĭ republicĭ. S. f. Acea care prezidează o adunare. Soția unuĭ șef de republică. – Fals președinte și -intă!

președintă s. f., g.-d. art. președintei; pl. președinte

președintă s. f., g.-d. art. președintei; pl. președinte

președintă s. f., g.-d. art. președintei; pl. președinte

președinte.

PREȘEDINTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)

PREȘEDINTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)