11 definiții pentru prezicător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți, în cafea, în palmă etc.; ghicitor. – Prezice + suf. -ător.

prezicător, ~oare smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: prezice + -ător] 1 Persoană care pretinde că ar avea darul de a ghici viitorul și care practică, pentru bani, divinația Si: ghicitor. 2 Astrolog. 3 (Spc) Chiromant.

PREZICĂTÓR, -OÁRE, prezicători, -oare, s. m. și f. Persoană despre care cei superstițioși cred că are darul prezicerii; persoană care se îndeletnicește (pentru bani) cu prezicerile; ghicitor. Acolo, la celebra prezicătoare, se strecoară oamenii pe furiș. C. PETRESCU, C. V. 258.

PREZICĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Prevestitor. [< prezice].

PREZICĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care prezice viitorul. /a prezice + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prezicătór s. m., pl. prezicătóri

prezicătór s. m., pl. prezicătóri

prezicătoáre s. f., g.-d. art. prezicătoárei; pl. prezicătoáre

prezicătoáre s. f., g.-d. art. prezicătoárei; pl. prezicătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREZICĂTÓR s. 1. v. ghicitor. 2. v. profet.

PREZICĂTOR s. ghicitor, (înv.) provideț.

Intrare: prezicător
prezicător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezicător
  • prezicătorul
  • prezicătoru‑
plural
  • prezicători
  • prezicătorii
genitiv-dativ singular
  • prezicător
  • prezicătorului
plural
  • prezicători
  • prezicătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)