14 definiții pentru prezbiterian (adj.) prezviterian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.

prezbiterian, ~ă [At: SĂULESCU, HR. II, 329/22 / Pl: ~ieni, ~iene, (îvr) ~i, ~e / E: fr presbytérien] 1-2 a Care aparține (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 3-4 a Care privește (prezbiterianismul sau) prezbiterienii (9). 5-6 a (De prezbiterianism sau) de prezbiterieni (9). 7-8 a Care este în spiritul (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 9 smf Adept al confesiunii protestante desprinsă din anglicanism, care recunoaște numai autoritatea religioasă a preoților, înlăturând ierarhia episcopală.

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, s. m. și f. Adept al prezbiterianismului, care ține de prezbiterianism. – Pronunțat: -ri-an.

PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien].

PREZBITERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr. presbytérien)

PREZBITERIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de prezbiterianism; propriu prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien

PREZBITERIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien

*prezbiterián, -ă s. (lat. présbyter. V. preut). Protestant scoțian care nu recunoaște autoritatea episcopală, ci numaĭ pe a preuților: Iacob I ĭ-a persecutat pe prezbiterienĭ. Adj. Secta prezbiteriană.

prezviterian[1], a, smf vz prezbiterian corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; în original, incorect accentuat: prezviterian LauraGellner

presbiterian m. membrul unei secte de protestanți englezi cari n’admit decât preoți toți egali, fără niciun episcop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne

prezbiterián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. prezbiteriéni (sil. -ri-eni); f. sg. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prezviterián, -ă adj. v. prezbiterian.

PREZBITERIÉNI (< fr.) s. m. pl. Adepți ai prezbiterianismului care consideră că prezența lui Iisus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, iar nu prin transformarea elementelor pâine și vin. P. sunt organizați într-o ierarhie de instanțe colective care asociază laici și pastori și sunt pluraliști, iei împărtășind anumite tendințe (evanghelice, liberale etc.).

Intrare: prezbiterian (adj.)
prezbiterian adjectiv
  • silabație: -ri-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianul
  • prezbiterianu‑
  • prezbiteria
  • prezbiteriana
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienii
  • prezbiteriene
  • prezbiterienele
genitiv-dativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianului
  • prezbiteriene
  • prezbiterienei
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienilor
  • prezbiteriene
  • prezbiterienelor
vocativ singular
plural
prezviterian adjectiv
adjectiv (A21)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezviterian
  • prezviterianul
  • prezviterianu‑
  • prezviteria
  • prezviteriana
plural
  • prezviterieni
  • prezviterienii
  • prezviteriene
  • prezviterienele
genitiv-dativ singular
  • prezviterian
  • prezviterianului
  • prezviteriene
  • prezviterienei
plural
  • prezviterieni
  • prezviterienilor
  • prezviteriene
  • prezviterienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)