prezbiterian, ~ă [At: SĂULESCU, HR. II, 329/22 / Pl: ~ieni, ~iene, (îvr) ~i, ~e / E: fr presbytérien] 1-2 a Care aparține (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 3-4 a Care privește (prezbiterianismul sau) prezbiterienii (9). 5-6 a (De prezbiterianism sau) de prezbiterieni (9). 7-8 a Care este în spiritul (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 9 smf Adept al confesiunii protestante desprinsă din anglicanism, care recunoaște numai autoritatea religioasă a preoților, înlăturând ierarhia episcopală.