12 definiții pentru prezbiterian (s.m.)
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREZBITERIAN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.
PREZBITERIAN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prezbiterian, ~ă [At: SĂULESCU, HR. II, 329/22 / Pl: ~ieni, ~iene, (îvr) ~i, ~e / E: fr presbytérien] 1-2 a Care aparține (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 3-4 a Care privește (prezbiterianismul sau) prezbiterienii (9). 5-6 a (De prezbiterianism sau) de prezbiterieni (9). 7-8 a Care este în spiritul (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 9 smf Adept al confesiunii protestante desprinsă din anglicanism, care recunoaște numai autoritatea religioasă a preoților, înlăturând ierarhia episcopală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZBITERIAN, -Ă, prezbiterieni, -e, s. m. și f. Adept al prezbiterianismului, care ține de prezbiterianism. – Pronunțat: -ri-an.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREZBITERIAN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZBITERIAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr. presbytérien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PREZBITERIAN2 ~ană (~eni, ~ene) m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*prezbiterián, -ă s. (lat. présbyter. V. preut). Protestant scoțian care nu recunoaște autoritatea episcopală, ci numaĭ pe a preuților: Iacob I ĭ-a persecutat pe prezbiterienĭ. Adj. Secta prezbiteriană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
presbiterian m. membrul unei secte de protestanți englezi cari n’admit decât preoți toți egali, fără niciun episcop.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prezbiterian (desp. -ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiterieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriană, pl. prezbiteriene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prezbiterian (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiterieni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriană, pl. prezbiteriene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prezbiterian adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. prezbiterieni (sil. -ri-eni); f. sg. prezbiteriană, pl. prezbiteriene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PREZBITERIÉNI (< fr.) s. m. pl. Adepți ai prezbiterianismului care consideră că prezența lui Iisus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, iar nu prin transformarea elementelor pâine și vin. P. sunt organizați într-o ierarhie de instanțe colective care asociază laici și pastori și sunt pluraliști, iei împărtășind anumite tendințe (evanghelice, liberale etc.).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ri-an
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prezbiterian, prezbiterienisubstantiv masculin prezbiteriană, prezbiterienesubstantiv feminin
- 1. Adept al prezbiterianismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- presbytérien DEX '09 DEX '98 DN