12 definiții pentru prezbiterian (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism. 2. S. m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pr.: -ri-an] – Din fr. presbytérien.

prezbiterian, ~ă [At: SĂULESCU, HR. II, 329/22 / Pl: ~ieni, ~iene, (îvr) ~i, ~e / E: fr presbytérien] 1-2 a Care aparține (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 3-4 a Care privește (prezbiterianismul sau) prezbiterienii (9). 5-6 a (De prezbiterianism sau) de prezbiterieni (9). 7-8 a Care este în spiritul (prezbiterianismului sau) prezbiterienilor (9). 9 smf Adept al confesiunii protestante desprinsă din anglicanism, care recunoaște numai autoritatea religioasă a preoților, înlăturând ierarhia episcopală.

PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, s. m. și f. Adept al prezbiterianismului, care ține de prezbiterianism. – Pronunțat: -ri-an.

PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. // s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. presbytérien].

PREZBITERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr. presbytérien)

PREZBITERIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de prezbiterianism; propriu prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien

PREZBITERIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Sil. -ri-an] /<fr. présbyterien

*prezbiterián, -ă s. (lat. présbyter. V. preut). Protestant scoțian care nu recunoaște autoritatea episcopală, ci numaĭ pe a preuților: Iacob I ĭ-a persecutat pe prezbiterienĭ. Adj. Secta prezbiteriană.

presbiterian m. membrul unei secte de protestanți englezi cari n’admit decât preoți toți egali, fără niciun episcop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prezbiterián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f., s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne

prezbiterián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. prezbiteriéni (sil. -ri-eni); f. sg. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PREZBITERIÉNI (< fr.) s. m. pl. Adepți ai prezbiterianismului care consideră că prezența lui Iisus în euharistie este doar spirituală, producându-se prin intermediul Duhului Sfânt, iar nu prin transformarea elementelor pâine și vin. P. sunt organizați într-o ierarhie de instanțe colective care asociază laici și pastori și sunt pluraliști, iei împărtășind anumite tendințe (evanghelice, liberale etc.).

Intrare: prezbiterian (s.m.)
prezbiterian substantiv masculin
  • silabație: -ri-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianul
  • prezbiterianu‑
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienii
genitiv-dativ singular
  • prezbiterian
  • prezbiterianului
plural
  • prezbiterieni
  • prezbiterienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)