opțiuni
  • info

13 definiții pentru prezbit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZBIT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.

PREZBIT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.

prezbit, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~esvit[1] / S și: ~esb~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr presbyte] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de prezbitism. 3 a (Rar; d. ochi) Care prezintă simptome de prezbitism. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PREZBIT, -Ă, prezbiți, -te, adj. Care nu vede clar obiectele apropiate, din cauza unui defect de vedere. Cu mîna întinsă – căci e prezbit – citește de departe, plin de interes. BASSARABESCU, V. 35. ◊ (Substantivat) își fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui prezbit care citește. VLAHUȚĂ, O. A. III 23.

PREZBIT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prezbitism. [< fr. presbyte, cf. gr. presbys – bătrîn].

PREZBIT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prezbitism. (< fr. presbyte)

PREZBIT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în opoziție cu miop) (despre persoane) Care suferă de prezbitism. /<fr. presbyte

*prezbít, -ă adj. (vgr. presbýtes, bătrîn, prezbit, fiind-că, de ordinar, bătrîniĭ nu văd bine de cît de departe, și présbys, bătrîn, vechĭ. V. preut). Care vede bine numaĭ de departe. Subst. Un prezbit. V. miop.

presvit, ~ă smf, a vz prezbit

presbit a. și m. care vede mai bine de departe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezbit adj. m., s. m., pl. prezbiți; adj. f., s. f. prezbită, pl. prezbite

prezbit adj. m., s. m., pl. prezbiți; adj. f., s. f. prezbită, pl. prezbite

prezbit adj. m., s. m., pl. prezbiți; f. sg. prezbită, pl. prezbite

prezbit

Intrare: prezbit (adj.)
prezbit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbit
  • prezbitul
  • prezbitu‑
  • prezbită
  • prezbita
plural
  • prezbiți
  • prezbiții
  • prezbite
  • prezbitele
genitiv-dativ singular
  • prezbit
  • prezbitului
  • prezbite
  • prezbitei
plural
  • prezbiți
  • prezbiților
  • prezbite
  • prezbitelor
vocativ singular — —
plural — —
presvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezbit, prezbițisubstantiv masculin
prezbit, prezbităadjectiv
prezbită, prezbitesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care suferă de prezbitism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu mîna întinsă – căci e prezbit – citește de departe, plin de interes. BASSARABESCU, V. 35. DLRLC
    • format_quote Își fixa privirea în palma-i deschisă, cu aerul unui prezbit care citește. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.