PREVESTITOR, -OARE, prevestitori, -oare, adj. Care anunță dinainte, care prevestește ceva, care constituie un semn, un indiciu al întîmplărilor viitoare. Se pornise un vînt aspru, prevestitor de ploaie rece. REBREANU, R. I 43. Un mierloi saluta – se vede – cu glas prevestitor întăile raze ale zorilor. HOGAȘ, M. N. 92. ◊ (Substantivat) Un vînt ușor, prevestitorul zorilor, adie peste popas, SADOVEANU, O. I 213. La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! E cocostîrcul tainic, în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. ALECSANDRI, P. A. 118.