7 definiții pentru presimțământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Înv.) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment).

PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Rar) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment).

PRESIMȚĂMÎ́NT s. n. Presentiment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte

presimțământ s. n., pl. presimțămínte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRESIMȚĂMÂNT s. v. presentiment, presimțire.

presimțămînt s. v. PRESENTIMENT. PRESIMȚIRE.

Intrare: presimțământ
presimțământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presimțământ
  • presimțământul
  • presimțământu‑
plural
  • presimțăminte
  • presimțămintele
genitiv-dativ singular
  • presimțământ
  • presimțământului
plural
  • presimțăminte
  • presimțămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)