14 definiții pentru presentiment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment.

PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment.

presentiment sn [At: HELIADE, D. C. 245/17 / V: (înv) ~sin~[1] / Pl: ~e / E: fr pressentiment] Sentiment vag și instinctiv pe care cineva îl încearcă cu privire la un eveniment viitor Si: presimțire, (îrg) presimț, (înv) presagiu (2), presimțământ.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: presimtement LauraGellner

PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. Poate că presentimentul unui sfîrșit trist și timpuriu... [îi dădea] tristețea-i înțeleaptă. GALACTION, O. I 302. De unde venea acest presentiment, nu-și putea explica. C. PETRESCU, C. V. 237.

PRESENTIMÉNT s.n. Presimțire. [< fr. pressentiment].

PRESENTIMÉNT s. n. sentiment vag în legătură cu ceea ce va veni; presimțire. (< fr. pressentiment)

PRESENTIMÉNT ~e n. Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presimțire. /<fr. pressentiment

*presentimént n., pl. e (fr. praesentiment, it. presentimento). Presimțire.

presimtement[1] sn vz presentiment

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: presintiment LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

presentiment s. n., pl. presentimente

presentiment s. n., pl. presentimente

presentimént s. n., pl. presentiménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRESENTIMÉNT s. v. presimțire.

PRESENTIMENT s. presimțire, (înv. și reg.) presimț, (înv.) presimțămînt, preștiință, prevedere. (Un negru ~.)

Intrare: presentiment
presentiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presentiment
  • presentimentul
  • presentimentu‑
plural
  • presentimente
  • presentimentele
genitiv-dativ singular
  • presentiment
  • presentimentului
plural
  • presentimente
  • presentimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

presentiment, presentimentesubstantiv neutru

  • 1. Presimțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: presimțire
    • format_quote Poate că presentimentul unui sfîrșit trist și timpuriu... [îi dădea] tristețea-i înțeleaptă. GALACTION, O. I 302. DLRLC
    • format_quote De unde venea acest presentiment, nu-și putea explica. C. PETRESCU, C. V. 237. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.